Azi sunt fericit! Pentru cei care nu ii stiu, “familia de peste lac” are o “gradinita” de copii si au nevoie de putin ajutor pentru a trece peste perioada aceasta de criza epidemiologica. In poza apar doar cativa ingerasi, insa restul de bebelusi erau in interiorul casei de mici dimensiuni. Am raspuns prezent la chemarea de a face un mic ajutorul in prima zi a saptamanii, astfel incat sa aducem pe buze speranta si veselia unor suflete nevinovate, ce se afla si in grija noastra, a comunitatii. Mi se pare un lucru normal ca fiecare om sa fie reactiv fata de restul societatii, incercand pe cat poate sa aduca un plus de ajutor familiilor nevoiase intr-un mod care le respecta demnitatea. Schimbarea nu se poate face radical, iar daca vrem sa vindecam lumea, atunci cu pasii mici si constanti vom reusi sa implementam acel tikkun olam, de a avem o lume mai buna, o societate performanta, care se concentreaza pe nevoile fiecarui suflet din urbea respectiva. Made my day sa ii vad pe copilasi mancand ciocolata si bucurandu-se sa deschida ambalajele dulciurilor, pe care tocmai le-au primit. Zambetul unui copil, face toti banii! Gandul, pe care l-am avut dupa aceasta experienta, este ca daca vrei sa vezi cum e in Rai, atunci du-te intr-un loc cu multi copii, sa le auzi vocile, rasetele si intreaga vibratie a fericirii lor va fi vibratia prezentei lui Dumnezeu.